Negocierile dintre Rusia și Statele Unite, cu Europa în rol de „portofel”, au intrat într-o fază critică. Nu teritoriile ocupate „de facto” sunt miza imediată, ci garanțiile de securitate – clare, reciproce și credibile.
Rusia vs. NATO – linia roșie
Mesajul transmis de purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, este fără echivoc: „Prezența trupelor NATO la granițele noastre este inacceptabilă.” Declarația se înscrie în doctrina rusă de securitate perimetrală, veche de decenii. În oglindă, Ucraina refuză orice limitare a suveranității sale militare, conștientă că singura protecție reală împotriva unei noi agresiuni vine din forța armatei proprii.
Rusia susține că obiectivul său nu este ocuparea totală a Ucrainei, ci neutralizarea amenințării NATO. „Nu ne opunem dreptului Ucrainei de a alege, dar nu putem ignora riscurile pentru securitatea noastră”, declara Serghei Lavrov încă din 2022.
ONU, o soluție „neutră”?
O ipoteză pragmatică, vehiculată de analiști internaționali, ar fi trimiterea unei misiuni ONU neutre, cu mandat limitat, desfășurată de-a lungul liniei de demarcație și alcătuită din state nealiniate militar. „O prezență internațională neutră poate reduce riscul de escaladare, dar doar dacă este legitimă și consensuală”, subliniază Ian Bremmer, președintele Eurasia Group.
Totuși, interesele economice americane în continuarea livrărilor de armament complică ecuația. Acordul dintre Trump și Zelensky privind furnizarea de arme de 100 de miliarde de dolari – finanțate în mare parte de Europa – a arătat clar arhitectura alianței: SUA livrează tehnologie, Europa plătește, Ucraina primește.
Europa – „portofelul” securității
Henry Kissinger observa cândva: „America este singura țară care poate merge în război fără a se gândi la consecințe financiare, pentru că alții le plătesc factura.” Realitatea actuală confirmă această cinică lecție de geopolitică.
În timp ce Washingtonul jonglează între arme și declarații simbolice privind Articolul 5 al NATO, Europa rămâne prinsă într-un rol secundar: plătește sisteme Patriot, avioane F-35 și sprijin financiar pentru Kiev.
Blocajul: lipsa de încredere
Negocierile bat pasul pe loc dintr-un motiv simplu: lipsa de încredere. Kievul nu va accepta limitarea armatei sale. Moscova nu va tolera integrarea deplină a Ucrainei în spațiul strategic occidental.
Un compromis posibil ar putea include:
- Demilitarizarea parțială a frontului, sub supraveghere ONU, fără trupe NATO;
- Promisiunea americană de neextindere NATO în Ucraina, în schimbul retragerii rusești din anumite teritorii;
- Ridicarea graduală a sancțiunilor asupra Rusiei, în schimbul garantării independenței Ucrainei.
Dar fiecare parte ar percepe concesia drept o înfrângere. Kievul ar vedea-o ca o „predare”, Moscova ca o „amenințare mascată”.
Între război și pace
În prezent, Ucraina rămâne prinsă între două puteri care negociază nu viitorul său, ci propriile sfere de influență. Iar Europa – cu „portofelul” deschis – riscă să finanțeze un război fără finalitate.
Dacă nu va găsi curajul să treacă de la rolul de plătitor la cel de arhitect al păcii, continentul european va continua să suporte costurile unei confruntări care, în cele din urmă, îl slăbește pe termen lung.