Călin Georgescu a părăsit scena politică. A făcut un pas în spate, dar regimul politic instalat la Cotroceni cu venirea lui Nicușor Dan pare că nu acceptă neutralitatea. Nu este suficient că omul a ieșit din joc — trebuie, se pare, și să plătească. Penal.
O frază rostită la televizor, motiv de dosar penal
Procurorii Parchetului General au redeschis ofensiva. Mărul discordiei? O afirmație publică a lui Georgescu:
„(…) și completez că cel care se luptă chiar și singur, cu o mână de viteji, pentru neam și țara lui și pentru Dumnezeu nu va fi învins niciodată.”
În mod ironic și profund îngrijorător, anchetatorii au susținut că această frază seamănă cu una rostită de Corneliu Zelea Codreanu în volumul Pentru legionari. Concluzia? Georgescu ar fi „dat de înțeles” că simpatizează cu ideologia legionară.
Nu contează contextul. Nu contează intenția. Nu contează că este o declarație generală cu accente patriotice. Contează că „ar fi dat de înțeles” ceva. Un nou standard juridic vag și periculos, bazat pe presupuneri și interpretări ideologice.
Unde se termină libertatea de exprimare?
Această logică juridică deschide o cutie a Pandorei. Ce urmează? Anchete pentru cei care citează din Biblie? Pentru cei care rostesc versuri din Eminescu? Pentru că da — și Mihai Eminescu a fost „controversat” politic, iar multe dintre ideile sale pot fi reinterpretate, dacă ești suficient de motivat să cauți legături cu naționalismul.
„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie” — un vers care, în contextul actual, poate fi considerat instigator la „sentimente extreme” sau „naționalism toxic”, dacă am urma logica procurorilor.
Din critică literară, armă juridică
Asistăm la o reinterpretare periculoasă a libertății de opinie. Justiția nu mai pedepsește fapta, ci posibila intenție. Nu mai contează dacă ai sprijinit efectiv o mișcare interzisă, ci dacă cineva crede că ai sugerat sprijinul.
Este o formă de reprimare ideologică mascată în legalism. Un sistem în care citatele sunt scoase din context, istoria este rescrisă după standarde ideologice de moment, iar adversarii politici pot fi reduși la tăcere prin acuzații greu de apărat: „a dat de înțeles”.
Senatul a dat undă verde represiunii culturale
La pachet cu acest dosar, Senatul a votat o lege care incriminează dur orice formă de constituire, sprijin sau simpatie față de organizații cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob. Până aici, nimic nou. Doar că formularea este suficient de vagă încât să devină instrument de intimidare politică.
Este greu de evitat concluzia că aceste inițiative sunt țintite, indirect, către AUR și curentele conservatoare care câștigă teren în România.
Concluzie: când ideile devin infracțiuni
Cazul Călin Georgescu nu este despre ideologie. Este despre precedent. Despre felul în care un stat își folosește instituțiile pentru a trage o linie clară între opiniile „permise” și cele care te pot duce în fața instanței.
România pare să se fi transformat într-un stat în care gândirea liberă trebuie să vină cu disclaimer. În care a cita un autor greșit sau a rosti un principiu patriotic te poate transforma, peste noapte, în suspect.
Dictatura de rit nou nu vine cu uniforme sau steaguri. Vine cu citate scoase din context, legi vagi și dosare fabricate în numele „corectitudinii politice”.
