Grecia a obținut de la partenerii săi internaționali promisiunea vagă că vor analiza o relaxare a condițiilor privind returnarea datoriei sale consistente, dar în niciun caz o scutire de la plata acesteia, așa cum dorea Atena, relatează agenția EFE.
Datoriile Greciei față de creditorii săi se ridică la 225 miliarde euro, o sumă pe care, în pofida mărimii sale, o poate returna dacă aplică reformele drastice la care s-a angajat la Bruxelles.
La această sumă se adaugă alte 86 miliarde euro, sumă pe care au fost dispuși membrii zonei euro să o acorde prin cel de-al treilea program de ajutor.
Creditele bilaterale ale primului program de ajutor se ridică 52,9 miliarde euro, au o valabilitate de 25 de ani și li se aplică o dobândă variabilă, formată din Euribor la trei luni plus 50 de puncte de bază.
Grecia primit prin al doilea program de ajutor, de la Fondul European de Stabilitate Financiară, credite în sumă de 130,9 miliarde euro, la o dobândă similară celei prevăzute în primul program, iar scadența este, în medie, la 31,1 ani, dar dobânda nu se plătește în primii zece ani.
Fondul Monetar Internațional a împrumutat Greciei circa 25 miliarde euro, din care aceasta mai are de rambursat 21,1 miliarde euro.
Dobânzile pentru creditele FMI, pentru care Grecia a intrat în incapacitate pentru o tranșă de 1,6 miliarde euro pe care nu a reușit să o achite pe 30 iunie, sunt mai ridicate, de 3 %, iar ultimele expiră în 2022.
La rândul lor, BCE și băncile centrale din zona euro au început să cumpere în mai 2010, sub președinția francezului Jean-Claude Trichet, obligațiuni suverane care deja nu pot fi scoase pe piață la dobânzi rezonabile.
BCE a achiziționat, prin acest prim program, obligațiuni grecești cu o valoare nominală de 19,8 miliarde euro și scadența medie la 3,5 ani.
Acest program s-a finalizat în septembrie 2013, deși achizițiile s-au oprit din martie, când BCE a decis să înceapă un al doilea program de cumpărare a datoriei, pe care nu l-a aplicat, dar care a servit pentru a frâna mișcările speculative pe piață, care pe atunci afectau Spania și Italia.
În cazul în care Grecia ar ieși din zona euro, ar trebui să adauge la aceste sume alte 100,3 miliarde euro din soldul sistemului de plăți TARGET.
Astfel, valoarea ajutoarelor pe care le-a primit Grecia și obligațiile de plată se ridică la circa 322 miliarde euro, 180% din produsul intern brut al țării.
Puternica reducere a depozitelor în ultimele luni și săptămâni a avut drept rezultat dependența băncilor elene de finanțarea BCE.
Banca Centrală Europeană menține din 26 iunie nivelul maxim al lichidităților de urgență pe care băncile elene îl pot solicita Băncii Greciei la circa 89 miliarde euro, iar săptămâna trecută a decis să aplice reduceri mai mari la valoarea activelor pe care o prezintă drept garanție.
BCE nu își asumă responsabilitatea pentru această sumă, dar o face Banca Greciei.
Această furnizare de lichidități de urgență este cea mai scumpă pe care o oferă BCE în operațiunile sale de refinanțare ordinare și costă în jur de 1,5%, față de 0,05% nivelul la care împrumută acum BCE.
De asemenea, decizia BCE de a menține plafonul maxim de lichiditate a obligat Grecia să impună de două săptămâni un control asupra mișcărilor de capital și să limiteze suma pe care populația o poate retrage de la bancomat la 60 euro pe zi.
Grecia trebuie să plătească BCE, pe 20 iulie, 3,5 miliarde euro pentru obligațiunile pe care aceasta le-a achiziționat prin primul program de cumpărare a datoriei suverane.
În semestrul al doilea, Grecia are obligații de plată de 26,6 miliarde euro către BCE, FMI și cumpărătorii de obligațiuni pe termen scurt (T-Bills).
‘Grecia nu are nevoie de o reducere a datoriei nominale. Problema este că economia nu se susține prin ea însăși, pentru că Executivul elen nu este dispus să facă reforme și sistemul public nu funcționează’, afirma, înainte de acordul de luni, analistul responsabil de zona euro al Commerzbank, Christoph Weil.
