Adevărul este ceea ce rămâne după ce toate iluziile au fost spulberate.” – Gustave Flaubert
În România anului 2025, iluzia s-a numit: facturi mici până trec alegerile.
Capacul fermecat: cum a fost ținută nota de plată sub tăcere
După o campanie electorală în care s-a livrat poporului o realitate paralelă – facturi suportabile, compensări, promisiuni – a venit, firesc, trezirea. Trezirea la o realitate fiscală brutală, amânată cu cinism până după ce Nicușor Dan a fost instalat la Cotroceni, în aplauzele sistemului securist.
Cu o precizie de iluzionist de provincie, autorii loviturii de stat din 6 decembrie au făcut imposibilul: au mascat măsurile dure, au ținut TVA-ul la sertar, au îmbrăcat realitatea economică într-un ambalaj festiv, și-au așteptat cu răbdare victoria. Abia după vot, au ridicat capacul fermecat.
Tranziția verde și ipocrizia europeană
Green Deal-ul impus de la Bruxelles a fost îmbrățișat cu zel de guvernanții noștri, dar nota de plată a fost pasată cetățeanului de rând. Cu discursuri despre salvarea planetei, autoritățile au anunțat creșteri de accize, taxe și renunțarea la compensări, fără să ofere alternative reale.
România salvează clima, în timp ce își îngroapă cetățenii în facturi.
În schimb, marii jucători globali din energie și din comerțul cu certificate de carbon fac profituri-record. Poporul? Primește în schimb o lecție despre “solidaritate” fiscală, livrată de la înălțimea unui Bruxelles surd la realitățile de Est.
Tactica „până trec alegerile”
Strategii puterii au gândit-o bine: creșterea TVA-ului la 21%, accizele, taxele pe “bogații” cu 10.000 lei pe lună, toate au fost dosite până când rezultatele alegerilor au fost sigure. De ce să sperii votantul cu realitatea, când îl poți lăsa să creadă că totul merge bine?
Influensării de serviciu și formatorii de opinie au făcut restul: “votați cu încredere”, “salvăm planeta”, “rușii sunt la graniță”. Iar când realitatea economică s-a reinstalat brutal, alegerile erau deja câștigate. Cu aplauze. Cu luminițe de Crăciun. Cu rating.
Eroul de carton și poporul fără scut
Nicușor Dan, prezentat drept „omul transparenței”, a fost piesa perfectă într-un scenariu scris de alții. Ridicat la rang de cavaler al luptei anti-sistem, s-a dovedit pionul unui sistem care a știut să tacă exact când trebuia. Iar poporul – să plătească exact când nu mai are încotro.
Concluzie: să stingem lumina
Facturile vin, în valuri. Economia e încolțită de măsuri de austeritate mascate drept „responsabilitate europeană”. Clasa de mijloc e sufocată, pensionarii descoperă că „solidaritatea” costă, iar influensării devin contribuabili adevărați.
Ați câștigat Cotroceniul, dar ați pierdut încrederea.
Ați păstrat tăcerea cât a fost nevoie, dar acum poporul urlă din portofel.
Când stingem lumina, nu e pentru că salvăm planeta. E pentru că nu ne mai permitem s-o ținem aprinsă.
