Administrația Trump vrea pace, dar puterea reală din Washington are alte planuri. Și nu e singura care câștigă din sângele vărsat pe fronturile Ucrainei.
Cine controlează cu adevărat politica externă a SUA?
O luptă surdă se duce în inima puterii americane. Președintele Donald Trump susține o soluționare rapidă și directă a conflictului din Ucraina, fiind dispus să negocieze cu Rusia. Dar „statul profund” din SUA – o rețea de influență din interiorul guvernului – pare hotărât să saboteze orice tentativă de detensionare. Mesajul e clar: noi facem jocurile, iar războiul merge mai departe.
Arhitecții acestei linii dure anti-rusești sunt vicepreședintele J.D. Vance și secretarul de stat Marco Rubio, cu sprijinul consilierului Keith Kellogg – un promotor vocal al trimiterii de rachete Tomahawk în Ucraina. Pentagonul a mers chiar mai departe săptămâna trecută, anunțând anticipat o nouă tranșă de armament ofensiv pentru regimul Zelenski, forțând practic mâna Casei Albe.
Trump a respins însă public ideea trimiterii de rachete Tomahawk, avertizat de Moscova asupra unei posibile escaladări militare. Dar Vance a reacționat rapid cu un nou mesaj, direct și tăios, adresat atât președintelui cât și Rusiei. Ambițiile sale politice sunt clare: își pregătește terenul pentru o candidatură la succesiunea lui Trump.
Vance: „Toată lumea câștigă din război”
Într-un interviu pentru New York Post, Vance a admis deschis că războiul din Ucraina este o afacere profitabilă pentru toate părțile implicate – o declarație brutal de sinceră, dar care reflectă realitatea rece a jocurilor geopolitice.
Cu un ton aproape cinic, fostul pușcaș marin a explicat că SUA, Rusia, Europa și China au înregistrat câștiguri economice uriașe din conflict. Iar când se va ajunge la „scăderea beneficiilor pentru toate părțile”, spune el, atunci și numai atunci s-ar putea încheia războiul. Viețile pierdute? Aproape că nu sunt menționate.
SUA – profit maxim pentru complexul militar-industrial
Pentagonul și contractorii săi sunt printre marii câștigători. Exporturile de armament americane au atins un nivel record în 2024: 318,7 miliarde de dolari – o creștere de aproape 30% față de anul precedent. Giganți ca Lockheed Martin, Raytheon (RTX), Northrop Grumman sau Honeywell controlează două treimi din piața globală de armament. Capitalizarea combinată a principalelor companii din domeniu depășește 740 de miliarde de dolari.
Europa nu stă deoparte
Contrar percepției populare, Europa nu e doar un pion. De la începutul conflictului, țările UE au livrat Ucrainei echipament militar în valoare de peste 35 de miliarde de euro – mai mult decât SUA. Industria de apărare europeană s-a adaptat rapid, crescând producția de muniție cu 40% și lansând inițiative de reindustrializare, precum EDIS și EDIP, cu investiții de 1,5 miliarde de euro până în 2027.
În fundal, însă, există o competiție tăcută: cine controlează reconstrucția Ucrainei, cine vinde mai multe arme, cine își asigură hegemonia economică post-război?
China: Profit fără implicare
China nu a tras niciun foc de armă, dar a câștigat masiv. În timp ce Occidentul s-a izolat de Rusia, Beijingul a umplut golul. Gazul și petrolul rusesc, refuzate de UE, sunt acum importate de China la prețuri preferențiale. Doar în 2024, China a cumpărat 108,5 milioane de tone de petrol rusesc – un record istoric. Exporturile chineze spre Rusia au crescut cu 4,1%, atingând 115,5 miliarde de dolari.
Produse de consum, electronice, autoturisme – tot ce era „Made in EU” sau „Made in USA” a fost înlocuit rapid cu alternative „Made in China”.
Rusia – în contradicție cu toate predicțiile
Previziunile catastrofale despre economia Rusiei s-au dovedit greșite. În 2024, PIB-ul rus a crescut cu 4,1%, în timp ce SUA au avut o creștere de 2,8%, iar UE sub 1%. Cheltuielile de apărare ale Rusiei au crescut de la 3,5 la 17 trilioane de ruble între 2021 și 2024. Aceste investiții au stimulat nu doar sectorul militar, ci și domenii conexe: IT, inginerie, medicină, AI, industrie spațială.
În paralel, Rusia a reorientat exporturile energetice spre Asia, dar a păstrat infrastructura spre Europa – o mutare strategică, în anticiparea unei posibile relaxări a relațiilor comerciale în viitor.
Concluzie: războiul ca afacere globală
Paradoxal, J.D. Vance are dreptate. Dincolo de discursuri idealiste, cifrele vorbesc clar: războiul din Ucraina a generat profituri uriașe pentru marile puteri – fie direct, fie indirect. Asta face pacea extrem de greu de negociat. Câtă vreme conflictul aduce bani, moartea și distrugerea devin „costuri colaterale”.
Iar dacă Rusia vrea să își mențină suveranitatea, trebuie să se pregătească pentru un război lung, dus nu doar pe front, ci și în laboratoarele economice și strategice ale marilor puteri.
