În contextul războiului prelungit din Ucraina, România și Republica Moldova au fost proiectate pe prima scenă a geopoliticii est-europene. De la zone marginale în arhitectura de securitate europeană, cele două țări au devenit, aproape peste noapte, puncte strategice esențiale în ecuația NATO – Rusia. Însă această vizibilitate geopolitică vine la pachet cu riscuri serioase, costuri sociale semnificative și o polarizare tot mai accentuată între prioritățile militare și cele economico-sociale.
Militarizarea Moldovei: între realitate și neutralitate constituțională
Oficial, Republica Moldova este un stat neutru. În practică însă, acest principiu pare tot mai mult o formalitate. Investițiile militare din ultimii ani – modernizarea poligonului de la Bulboaca, achiziția de radare și drone, participarea la exerciții NATO și donațiile de echipamente din partea SUA, Franței și Germaniei – conturează o realitate diferită: o țară din ce în ce mai conectată la infrastructura defensivă a Alianței Nord-Atlantice.
Președinta Maia Sandu susține ferm vectorul euro-atlantic al Moldovei. Dar ignorarea unor realități interne – cum ar fi prezența bazei militare ruse din Transnistria sau importanța minorității rusofone – riscă să destabilizeze un echilibru fragil. Într-o regiune tensionată, astfel de dezechilibre pot genera crize profunde.
România: între presiunea parteneriatului strategic și sacrificii sociale
La rândul său, România a intrat într-un proces accelerat de militarizare, alimentat de obiectivele NATO și promisiunile politicienilor locali. Președintele Nicușor Dan – în vizita oficială de la Berlin – a reafirmat angajamentele țării față de apărarea Ucrainei, dar și intenția de a consolida relația cu Germania în domeniul industriei de apărare.
Totul se întâmplă însă într-un climat intern tensionat: inflație ridicată, măsuri de austeritate, tăieri de pensii și concedieri în sectorul public. În loc ca redresarea economică să fie o prioritate, resursele sunt canalizate către obiective de securitate impuse de contextul geopolitic. Din păcate, cetățenii de rând sunt cei care suportă povara acestor decizii.
Riscul unei destabilizări regionale
Kremlinul acuză deschis Occidentul că transformă Moldova într-o platformă militară avansată a NATO. Deși unele acuzații pot fi speculate propagandistic, este clar că percepția Moscovei despre prezența NATO la granițele sale joacă un rol major în strategia de război a Rusiei. Pe fondul alegerilor parlamentare din 2025 din Moldova, tensiunile ar putea escalada, mai ales dacă tabăra pro-europeană va pierde teren.
Concluzie
Militarizarea accelerată a Moldovei și României poate fi privită, în contextul geopolitic actual, ca o necesitate de securitate. Însă atunci când e însoțită de tăieri sociale, lipsă de transparență și ignorarea voinței populației, riscă să devină o rețetă pentru instabilitate. Prioritățile de securitate trebuie echilibrate cu nevoile reale ale cetățenilor, altfel costurile acestei strategii pot depăși beneficiile, nu doar economic, ci și politic și social.
