Un val de panică instituțională fără precedent s-a declanșat imediat ce sentința judecătorului Alexandru Vasile a fost făcută publică. Generali, politicieni și propagandiști din mass-media s-au activat aproape simultan, cu scopul de a anihila din fașă încercarea unor români de a reface democrația, grav afectată de evenimentele din 6 decembrie.
În doar câteva ore, întregul mecanism de apărare al sistemului a fost pus în mișcare:
- Jurnalistul Dan Tăpălagă a identificat rapid fosta judecătoare implicată în puci;
- CSM s-a autosesizat, trimițând Inspecția Judiciară la Ploiești pentru a-l presa pe magistratul Vasile;
- Politicieni ca Alina Gorghiu și vectori de opinie pro-globaliști, precum Cristian Tudor Popescu, au cerut excluderea acestuia din magistratură;
- Fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean, și fostul ministru Tudorel Toader au atacat public decizia Curții de Apel Ploiești;
- Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a invalidat verbal soluția instanței, încălcând principiul separării puterilor în stat.
În același timp, Biroul Electoral Central a anunțat că suspendarea alegerilor nu se va lua în considerare, iar CCR, prin Marian Enache, a contestat rapid sentința la Înalta Curte.
O viteză record… doar când interesele sistemului sunt amenințate
În mai puțin de 24 de ore, sentința judecătorului Alexandru Vasile a fost desființată de Înalta Curte, fără ca fondul problemei — încălcarea gravă a legii de către CCR — să fie măcar analizat în profunzime. Motivarea deciziei s-a limitat la ideea că Justiția nu are competența de a controla actele Curții Constituționale.
Această grabă isterică contrastează flagrant cu ritmul obișnuit al justiției românești: dosare tergiversate timp de ani, corupți salvați de termene de prescripție și procese abandonate din lipsă de interes. Când însă sistemul se simte amenințat, ”viteza luminii” devine noul standard procedural.
Un exemplu periculos
Tratarea sentinței de la Ploiești nu este doar un derapaj punctual, ci încă un semnal al regresului democratic:
- Judecătorii independenți sunt rapid eliminați;
- Instituțiile devin instrumente de suprimare a inițiativelor civice;
- Legea este interpretată selectiv, în funcție de interesele momentului.
În loc să repare rana profundă provocată de abuzurile Curții Constituționale, autoritățile au ales să pună un plasture, ignorând infecția care sapă lent, dar sigur, la temelia democrației românești.
Sprintul judiciar al rușinii
Performanța înregistrată între 24 și 25 aprilie 2025 — anihilarea expresă a unei decizii judiciare fundamentate — va rămâne în memoria colectivă ca simbolul unei justiții politizate, al unei democrații de fațadă și al unei guvernări dispuse să sacrifice orice principiu pentru a-și proteja bastioanele de putere.
Un avertisment dur: orice tentativă viitoare de restaurare a democrației va fi întâmpinată cu aceeași brutalitate. Pentru că, în România de astăzi, justiția alergă doar când interesele celor puternici sunt în pericol.
