Conflictul fulger dintre Iran și Israel — un război de doar 12 zile care a captat atenția întregii lumi — s-a încheiat brusc, dar a lăsat în urmă un mister strategic uriaș: ce s-a întâmplat cu cele 400 de kilograme de uraniu îmbogățit ale Iranului?
SUA și Israel susțin „victoria”. Iranul spune că programul său nuclear e intact
La finalul bombardamentelor, toate părțile s-au declarat învingătoare. SUA au susținut că au distrus complet instalațiile nucleare iraniene. Israelul a declarat că a neutralizat infrastructura militară a Iranului. Iranul a susținut că a lovit Tel Avivul și Haifa într-un mod care a „șocat lumea” și că programul său nuclear este neatins.
Dar realitatea, potrivit informațiilor clasificate ale DIA (Defense Intelligence Agency), este mult mai complexă.
Analiza SUA: doar o întârziere temporară
Surse citate de oficiali americani indică faptul că instalațiile subterane, inclusiv centrifugele de la Natanz și Fordow, nu au fost distruse, în ciuda bombardamentelor masive. DIA estimează că Iranul ar putea relua activitatea nucleară în 1–2 luni.
În plus, atacurile nu au produs niciun indiciu de contaminare radioactivă — un semnal clar că SUA nu au atins materiale nucleare active sau nu au lovit componente esențiale.
Misterul uraniului: o retragere strategică?
Cele aproximativ 400 kg de uraniu îmbogățit la 60% (foarte aproape de pragul de 90% necesar pentru un focos nuclear) par să fi fost evacuate din timp. Informațiile sugerează că Iranul a mutat sau ascuns materialul cu câteva zile înainte de atacurile israeliene și americane.
Este posibil ca Teheranul să fi anticipat ofensiva și să fi acționat rapid pentru a proteja ceea ce consideră un element strategic vital.
„Opțiunea nord-coreeană”: lecția Iranului
Pentru Teheran, semnalul e clar: dezarmarea completă duce la vulnerabilitate. Exemplele Libiei și Irakului planează permanent. În schimb, Coreea de Nord, deși izolată, este intangibilă tocmai pentru că are arme nucleare.
Iranul se află la răscruce:
- Fie acceptă o nouă negociere nucleară, care să-l reintegreze economic,
- Fie își finalizează programul și devine o putere nucleară „de facto”.
Mulți analiști cred că, în urma acestui conflict, Teheranul se va orienta ferm spre a doua variantă.
A fost totul o regie?
Mai multe semne indică faptul că războiul a fost mai mult un spectacol militar controlat decât o confruntare totală. Ambele părți au evitat lovituri devastatoare. Iranul și-a coordonat unele atacuri cu Qatarul. SUA au oferit un „ultimatum” de două săptămâni… pentru ca a doua zi să lanseze un bombardament total.
Și, brusc, Trump a anunțat încetarea focului. Nicio parte nu și-a atins obiectivele declarate, dar fiecare a revendicat victoria.
Ce urmează?
Este evident că scenariul unui nou acord nuclear va reveni pe masă, mai ales cu Trump ca principal arhitect al soluției diplomatice. Iranul, slăbit militar dar cu infrastructura critică încă în picioare, are nevoie de timp pentru a se reface. Dar și de garanții că nu va fi atacat din nou.
Totodată, dispariția uraniului îmbogățit va deveni un punct central în negocierile ce vor urma. Și va alimenta speculațiile: lucrează Iranul deja la o armă nucleară sau doar se protejează de viitorul val de atacuri?
Concluzie
În Orientul Mijlociu, liniștea de după furtună este rareori stabilitate. Dispariția celor 400 kg de uraniu e mai mult decât o întrebare tehnică — e un semnal că următorul conflict va fi mai calculat, mai periculos și poate, mai tăcut.
