La peste cinci decenii de la inițierea dialogului economic dintre SUA și China, globalizarea atinge un punct de cotitură. Ambele superputeri au beneficiat masiv de pe urma deschiderii economice globale, însă în moduri radical diferite. Statele Unite au câștigat acces la produse ieftine, în timp ce China a reușit să își transforme surplusurile comerciale în investiții strategice la scară globală, devenind a doua economie a lumii.
Ascensiunea economică a Chinei și dependența Occidentului
Exporturile Chinei către SUA au crescut de la 19 miliarde de dolari în 1990 la peste 500 de miliarde anual în 2020. În paralel, PIB-ul Chinei a cunoscut o creștere spectaculoasă, de peste 100 de ori în termeni nominali din anii ’70 până în prezent. Acest salt fără precedent a fost susținut de relația comercială strânsă cu SUA, care, în perioada 2000–2015, a reprezentat până la 25% din totalul exporturilor Chinei.
Politica de taxe vamale promovată de Donald Trump a declanșat o schimbare de direcție la Beijing, care a început să se orienteze tot mai mult către Europa. În prezent, Uniunea Europeană a devenit principala piață de export pentru China, cu o pondere de aproximativ 18%, depășind Statele Unite.
De la parteneriat strategic la rivalitate geopolitică
Războiul din Ucraina a accelerat ruptura geopolitică. Sprijinul exprimat de Beijing față de Moscova a fost un punct de inflexiune. Administrația Biden a răspuns cu o politică mai dură față de China, în timp ce UE, la rândul său, a adoptat o poziție critică, blocând temporar investițiile chineze și exprimând îngrijorări legate de securitate economică.
Totuși, în contextul noii politici economice „America First” relansate de Donald Trump, Europa pare să reevalueze relația cu Beijingul. Bruxellesul încearcă să reia discuțiile privind parteneriatul economic cu China, temându-se că mărfurile redirecționate din SUA vor invada piața europeană.
Europa între Washington și Beijing
Premierul chinez Li Qiang a transmis un mesaj clar: China și UE trebuie să rămână „susținători fermi ai globalizării economice și ai comerțului liber”. În același timp, fostul premier român Adrian Năstase a subliniat oportunitatea pe care o are Europa de a debloca tratatul de comerț liber cu China, în ciuda presiunilor din partea Washingtonului.
Răspunsul Chinei la politica tarifară agresivă a lui Trump a fost categoric: Beijingul a anunțat că va reacționa „până la capăt”, în timp ce administrația de la Casa Albă insistă asupra unui model de independență economică bazat pe valori tradiționale și suveranitate națională.
Concluzie
Lumea se află la o răscruce economică și geopolitică. Globalizarea, așa cum a fost cunoscută în ultimele decenii, este pusă sub semnul întrebării. Europa trebuie să decidă dacă va merge mai departe alături de SUA într-o politică de reindustrializare și protecționism sau dacă va relua relațiile economice strânse cu Beijingul. Alegerea va influența profund echilibrul global și viitorul economiei europene.
Pentru România, aflată între sfere de influență și condusă temporar de elite contestate, contextul global oferă atât riscuri, cât și oportunități. Într-o lume în transformare, rolul deciziilor strategice va fi esențial pentru a nu rămâne în afara marilor procese istorice.
