Susținerea pentru Trump și mișcarea MAGA trebuie să rămână fermă, chiar și în fața greșelilor. Dușmanul nu e o persoană, ci sistemul globalist care afectează suveranitatea și libertățile fundamentale.
Trump nu e perfect. Dar nici inamicul.
Într-o lume polarizată și sufocată de manipulări, este esențial să nu ne pierdem din vedere ținta reală. L-am susținut pe Donald Trump nu pentru că ar fi un salvator fără greșeală, ci pentru că reprezintă o ruptură de la sistemul controlat de birocrația globalistă. Alternativa? Joe Biden și o stângă progresistă aliniată total cu interesele supranaționale, anti-naționale și anti-tradiționale.
Criticile sunt normale. Și da, au fost și dezamăgiri – de la Ucraina și Orientul Mijlociu, până la lipsa unei poziții clare în cazul Epstein. Dar aceste greșeli nu anulează ceea ce a reușit mișcarea MAGA: a forțat establishmentul să-și arate fața, a deturnat cursul previzibil al globalizării și a readus în prim-plan concepte ca suveranitatea, familia, credința și statul-națiune.
Inamicul real: statul profund globalist
Nu Trump este problema. Nici Orban, nici Fico, nici Meloni. Problema e structura globalistă care s-a infiltrat în fiecare nivel de putere – politic, economic, media, educațional. Rețeaua Soros, think-tank-urile progresiste, „ONG-urile” care impun agende ideologice în numele „democrației” – toate acestea lucrează tăcut, dar eficient, pentru slăbirea rădăcinilor naționale.
Este o luptă de durată, una care cere claritate, răbdare și direcție. Iar direcția nu e să căutăm liderul perfect, ci să rămânem ancorați în obiectivul strategic: înfrângerea sistemului globalist care vrea o lume uniformă, fără identitate, fără granițe, fără credință.
Critica e bună. Confuzia – fatală.
Sunt firești frustrările. Este normal să cerem mai mult de la liderii suveraniști. Dar nu putem cădea în capcana „toți sunt la fel”. Nu sunt. Unii luptă. Alții dictează de la Bruxelles sau New York. E o diferență enormă între a greși în luptă și a trăda conștient cauza.
Suveranismul nu are nevoie de zei, ci de loialitate față de principii. Când ne începem ziua criticând mai mult propriii aliați decât sistemul care ne sufocă – înseamnă că am fost distrași. Iar asta e victoria lor.
Suveranitatea nu se cere. Se cucerește.
Liderii vin și pleacă. Dar cauza rămâne. MAGA, în SUA, și toate versiunile sale europene trebuie să țintească același lucru: recuperarea deciziilor naționale, apărarea valorilor tradiționale și refuzul uniformizării culturale și economice.
Uniunea Europeană e tot mai mult o anexă ideologică a intereselor globale. Iar elitele de la Paris, Berlin și Bruxelles nu mai au legătură cu poporul. De aceea, alternativa nu e „schimbarea de dragul schimbării”, ci o reconectare reală la rădăcini, la nevoi, la tradiții. Și mai ales, la realitate.
Concluzie: Înainte de toate, să nu uităm de ce am început
Critica poate fi constructivă, dar doar dacă e ghidată de obiectiv, nu de impuls. Dacă vrem lideri mai buni, trebuie să fim cetățeni mai clari în scop și mai fermi în loialitate.
Trump nu este perfect. Nici Orban. Nici Fico. Dar nici nu ne conduc în abis. În schimb, cei care ridică steagul globalismului o fac cu convingerea că identitatea, familia și libertatea sunt obstacole.
Este timpul să ne întoarcem la obiectivul principal: înfrângerea acestui sistem. Restul e zgomot de fond.