Premierul Ilie Bolojan, simbolul unei politici de austeritate dusă la extrem, este acum prins în propriul mecanism birocratic. Un formular oficial semnat de el — prin care solicita 4.600 de lei pe lună pentru chirie, deși beneficiază deja de vilă RA-APPS — a devenit subiect de criză internă. Explicația oferită de Guvern, prin purtătoarea de cuvânt Ioana Ene Dogioiu, a fost că totul ar fi fost „o regretabilă eroare de completare”.
O eroare birocratică, susține Palatul Victoria. Dar una care se regăsea într-un document detaliat, justificat în mai multe paragrafe, perfect logic doar dacă cererea era reală. Altfel spus, dacă într-adevăr Bolojan „nu solicita” acei bani, atunci formularul completat devine absurd.
Această gafă ridică o întrebare simplă, dar gravă: cum se poate ca un premier obsedat de eficiență bugetară să nu știe ce semnează?
Formularul care demolează retorica austerității
Premierul care cere sacrificii românilor și care a transformat „reducerea cheltuielilor publice” în brand personal nu a fost atent la un act oficial. Asta ne cere să credem guvernul: că un om riguros, meticulos și dur cu alții a comis o greșeală elementară. Problema nu e suma în sine, ci ipocrizia.
Mai grav este modul în care această greșeală a fost acoperită. În locul unei asumări directe, Guvernul a preferat să comunice defensiv, apelând la explicații tehnice și justificări formale care au amplificat impresia de ridicol. Purtătoarea de cuvânt Ioana Ene Dogioiu nu a lămurit nimic, ci a făcut ca problema să pară și mai rușinoasă.
Românii se luptă cu scumpiri, în timp ce liderii jonglează cu formulare
Tot acest scandal birocratic are loc în contextul în care prețurile explodează. TVA-ul la medicamente a crescut de la 9 la 11%, suplimentele alimentare au ajuns la 21%, iar combustibilii se apropie rapid de praguri-record: 7,8 lei pentru motorină și 7,4 lei pentru benzină.
Inflația oficială a depășit 25% din 2022 încoace, iar estimările arată un nou salt de minimum 5% până la finalul lui 2025. În termeni reali, puterea de cumpărare s-a prăbușit.
Românii nu mai trăiesc, ci supraviețuiesc.
În același timp, premierul care a devenit sinonim cu „disciplina financiară” pare incapabil să controleze propria semnătură, în timp ce colegii săi de guvern oferă lecții despre „modestie” donând simbolic 150 de euro din salarii de peste 15.000 de euro lunar.
Austeritatea ca mască pentru interesele geopolitice
În spatele acestor „sacrificii”, Guvernul evită să discute adevărata sursă a crizei economice. România se aliniază la o agendă stabilită la Bruxelles și Washington:
– energie importată din SUA la prețuri de 3 ori mai mari
– contracte pentru armament NATO fără licitații
– o politică fiscală construită pe presiuni externe, nu pe nevoile interne
Austeritatea nu este aplicată în mod echitabil. Este o mască sub care se ascunde plata unei note de plată internaționale.
Un premier care cere mult, dar oferă puțin
În loc să facă ordine reală în cheltuielile statului sau să reducă din privilegiile aparatului guvernamental, Bolojan cere populației să accepte mai puțin: mai puțină hrană, mai puțină căldură, mai puțină demnitate.
În timp ce românii sunt obligați să-și refacă bugetele de la zero, Guvernul cere încredere. Dar nu oferă transparență. Nu oferă asumare. Doar un comunicat în care „solicitarea” nu a fost de fapt o solicitare.
Un formular magic, completat greșit. Un scandal tratat ca glumă. Și o țară întreagă, obosită de povești.
Concluzie: Nu e despre bani. E despre încredere
Cazul Bolojan nu e doar despre 4.600 de lei. E despre ce fel de conducere avem. Despre dublul standard dintre ce se predică și ce se face.
Când liderii care cer austeritate sunt prinși cu beneficii ascunse și apoi spun că „n-au știut ce semnează”, încrederea publicului moare. Și fără încredere, niciun guvern nu mai poate cere sacrificii.
Nici măcar cu hârtii perfect completate.
