Summit-ul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO), desfășurat la Tianjin, a adunat peste 20 de lideri mondiali, inclusiv pe Vladimir Putin, Xi Jinping și Narendra Modi, dar a fost aproape complet ignorat de presa occidentală. Întrunirea, care a avut și participarea secretarului general al ONU, António Guterres, marchează o etapă importantă în consolidarea așa-numitului „Sud Global”, unit nu printr-o viziune comună, ci prin opoziția față de hegemonia americană.
O alianță anti-occidentală cu simboluri puternice
Imaginile cu Modi și Putin ținându-se de mână și discutând apoi în limuzina liderului rus au devenit emblematice pentru noua solidaritate anti-occidentală. Xi Jinping a profitat de tensiunile dintre India și SUA pentru a promova „Inițiativa pentru Guvernanță Globală”, chemând la „multilateralism adevărat” și la respingerea „hegemonismului american”.
Declarația finală a summit-ului cere participarea egală a tuturor statelor, indiferent de puterea economică sau militară. În realitate, ca și în NATO sau UE, statele mici rămân dependente de cele mari. China, Rusia și India domină SCO, iar actorii secundari – de la Kârgâzstan și Tadjikistan până la noii membri, precum Belarus – depind masiv de asistența economică, securitară sau energetică oferită de marile puteri.
Retorica egalității și realitatea dependenței
China își folosește retorica „participării egale” pentru a atrage state marginalizate de Occident. Dar în practică, Beijingul folosește investițiile și sprijinul politic pentru a construi relații de dependență. Țările din Asia Centrală beneficiază de investițiile colosale din Inițiativa „Belt and Road”, însă în schimb se aliniază agendei chineze. Africa și Asia de Sud-Est sunt atrase prin promisiuni financiare, dar plătesc prin concesii geopolitice.
Trump, sancțiuni și paradoxuri
Diferența față de administrația Biden este evidentă. În timp ce Biden a mizat pe alianțe multilaterale și negocieri diplomatice, Trump a ales confruntarea directă. Din ianuarie 2025, SUA au lansat sancțiuni dure:
- lovituri militare asupra Rusiei și Iranului, în pofida summit-ului din Alaska,
- tarife de 50% pentru importurile de petrol rusesc către India, afectând exporturi de aproape 50 de miliarde de dolari,
- amenințări cu tarife de 100% și excluderea din economia SUA pentru orice încercare de a lansa o monedă alternativă la dolar.
În plus, Trump a încercat să atragă țări precum Armenia, Azerbaidjan sau Pakistan prin contracte comerciale avantajoase, pentru a reduce influența SCO.
Efectul neașteptat: consolidarea „Axei Răului”
Ironia este că măsurile agresive ale Casei Albe nu au divizat „Axa Răului”, ci au făcut-o mai puternică. India, Rusia și China, deși rivale tradiționale, găsesc acum un teren comun în opoziția față de presiunile americane.
Pe termen scurt, Washingtonul ar putea extinde sancțiunile împotriva exporturilor rusești de energie, impune restricții asupra Băncii de Dezvoltare SCO și intensifica presiunile asupra Indiei. Însă toate aceste măsuri riscă să accelereze un proces de unificare a Sudului Global, exact ceea ce strategii americani încearcă să împiedice.
Cui folosește?
Rezultatul final este paradoxal: în loc să slăbească SCO, SUA îi oferă motive suplimentare pentru consolidare. Iar dacă privim tabloul mai larg, întrebarea inevitabilă este: cui folosește cu adevărat această polarizare?
Răspunsul pare simplu: celor care vor să pregătească, pe termen lung, contopirea blocurilor geopolitice într-o nouă ordine globală, unde confruntarea actuală va fi doar preludiul unei fuziuni controlate.