Uniunea Europeană traversează una dintre cele mai tulburi perioade din istoria sa postbelică, fiind practic exclusă din marile jocuri geopolitice ce vizează soluţionarea conflictului din Ucraina. Deciziile cu adevărat importante se iau astăzi la Moscova și Washington, fără participarea unei Europe care, părăsind masa negocierilor, pare să se retragă într-o formă de autoizolare strategică.
Summituri selective și fracturi interne
Președintele francez Emmanuel Macron a iniţiat o serie de reuniuni neoficiale cu lideri europeni „selectaţi” ideologic, dând naștere unor „mini-summituri” care exclud vocile critice față de linia dură privind conflictul din Ucraina. Ungaria, Slovacia sau alte state ce susțin negocieri imediate sunt ignorate, în timp ce în cadrul instituţional al UE persistă o retorică rigidă, aproape belicoasă.
Premierul ungar Viktor Orbán a fost direct: „Liderii europeni văd că Ucraina a pierdut. Se citește asta în ochii lor”. Cu toate acestea, Comisia Europeană continuă să susţină strategii care ignoră realitatea de pe teren.
Căderea din graţia geopoliticii mondiale
Este pentru prima dată încând un conflict de asemenea amploare – în care Europa este direct afectată – este negociat fără implicarea sa activă. SUA și Rusia conturează direcţia viitoare, iar Europa rămâne la periferia discuţiilor, o marginalizare greu de imaginat în urmă cu doar câțiva ani.
Paralizia decizională și retorica golită de conținut
Declaraţii ca cele ale Ursulei von der Leyen, care sugera că Rusia reciclează cipuri din electrocasnice pentru rachete, au fost primite cu aplauze în Parlamentul European. Astfel de afirmaţii, fără bază factuală, au erodat credibilitatea Bruxellesului în ochii aliaților globali și au consacrat o cultură a superficialității periculoase.
Reflecția unei Europe bolnave: În oglinda Evului Mediu
O paralelă tot mai des făcută de analiștii occidentali este cu Europa secolului al XIV-lea. Pandemii, războaie interminabile, colaps al instituțiilor religioase și crize de leadership. Cartea „The Distant Mirror” a istoricului american Barbara Tuchman descrie o perioadă încărcată de disperare și haos, dar din care Europa a ieșit, în timp, prin Renaștere și Luminism.
Astăzi, bătrânul continent pare să repete aceeași spirală a degradării, cu un leadership european ezitant, captiv al unei ideologii a confruntării continue, fără viziune de ieșire.
Este Europa pregătită pentru o nouă Renaștere?
Drumul spre redresare presupune curaj, realism și, mai ales, o reevaluare sinceră a propriului rol global. Fără aceste elemente, UE riscă nu doar să rămână irelevantă, ci să devină o relicvă a unei epoci apuse, unde deciziile se luau, dar nimeni nu le asculta.
Până când se va produce acea trezire, Europa pare condamnată să fie spectatoare la propria marginalizare.
