Parlamentul României a adoptat astăzi o lege care înăsprește pedepsele pentru promovarea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist, xenofob sau antisemit. Dar ce nu include această lege spune la fel de mult ca ceea ce include.
Deși intenția declarată a legii este protejarea valorilor democratice și a demnității umane, absența oricărei referiri la simbolurile și crimele comunismului a provocat reacții critice. Pentru unii, această omisiune nu este întâmplătoare, ci parte dintr-un dublu standard politic care pare să lovească doar într-o anumită zonă ideologică: suveraniștii și conservatorii.
Un text cu „dedicație”?
Legea interzice și pedepsește cu fermitate orice formă de propagandă legionară, rasistă sau fascistă – o măsură necesară într-o societate democratică. Însă lipsa unei condamnări similare a simbolurilor comuniste ridică semne de întrebare, mai ales în contextul în care regimul comunist a făcut milioane de victime în Europa de Est, inclusiv în România.
Potrivit estimărilor istorice, între 15 și 20 de milioane de oameni au murit în urma represiunilor comuniste până în 1989. Execuții, lagăre de muncă forțată, foamete organizată și epurări politice – toate aceste forme de teroare au fost realitate cotidiană sub regimurile de stânga radicală.
Un discurs european dezechilibrat?
Criticii politici ai coaliției de guvernare – formată din partide pro-europene – acuză alinierea oarbă la directivele ideologice venite de la Bruxelles, acolo unde doar extrema dreaptă este condamnată, în timp ce trecutul stângii radicale este trecut sub tăcere.
În acest context, figura Ursulei von der Leyen, liderul Comisiei Europene, este văzută de contestatari drept simbolul unei Europe care aplică standarde duble, promovând toleranță selectivă.
Consecințele pe termen lung
Această lege, în forma actuală, riscă să fie percepută ca un instrument de control ideologic și delegitimare a vocilor incomode, mai ales din zona naționalistă, conservatoare sau suveranistă. Într-o societate pluralistă, legislația împotriva extremismului ar trebui să fie echilibrată, sancționând toate formele de totalitarism – fie că vin din stânga sau din dreapta.
