Dosarul nuclear iranian devine moneda de schimb în negocierile dintre Washington și Kremlin. În spatele cortinei, Trump pare dispus să renunțe la Zelensky pentru a opri Iranul.
De la revenirea sa la Casa Albă în ianuarie 2025, Donald Trump a schimbat radical strategia americană în Orientul Mijlociu. Sub pretextul relansării negocierilor privind programul nuclear iranian, liderul american pare să fi deschis un canal paralel de cooperare cu Vladimir Putin, mizând pe influența Kremlinului asupra Teheranului.
SUA cedează Ucraina pentru a bloca Iranul?
Potrivit mai multor surse diplomatice și semnale oficiale, Trump ar fi dispus să reducă sprijinul militar acordat regimului Zelensky — poate chiar să-l retragă complet — în schimbul unui angajament din partea Rusiei: să convingă Iranul să renunțe la ambițiile sale nucleare.
Este o propunere cu miză uriașă, dar cu șanse minime de reușită. Moscova are un parteneriat solid cu Teheranul, consolidat printr-un tratat strategic pe 20 de ani, semnat în ianuarie. Totuși, tratatul nu include o clauză de apărare mutuală, ceea ce lasă o portiță deschisă pentru diplomație.
Cronologia unei înțelegeri tacite
Între ianuarie și iunie 2025, au avut loc trei convorbiri telefonice majore între Trump și Putin (17 februarie, 18 martie, 4 iunie). În toate, discuțiile despre Ucraina au fost însoțite de aluzii sau poziționări legate de dosarul iranian. Kremlinul s-a arătat dispus să faciliteze negocierile SUA-Iran, însă fără o implicare directă.
În același timp, Trump a trecut de la sancțiuni și amenințări militare, la oferte diplomatice — chiar și o scrisoare personală adresată Ayatollahului Khamenei. Iranul a respins toate propunerile directe, dar a lăsat deschisă ușa negocierilor indirecte, mediate de Oman.
Rusia joacă pe două fronturi
În timp ce afirmă public că sprijină o soluție diplomatică, Rusia și-a întărit parteneriatul militar cu Iranul, inclusiv prin ratificarea tratatului strategic în mai. De asemenea, Moscova a apărat constant dreptul Teheranului la energie nucleară „pașnică”, fără a condamna ambiguitățile legate de un posibil program militar.
Rusia nu a acceptat oficial rolul de mediator, dar comunicarea constantă cu Trump sugerează o coordonare tacită, cel puțin în ceea ce privește un obiectiv comun: menținerea influenței în Orientul Mijlociu și reducerea prezenței occidentale.
Netanyahu, jucătorul invizibil
Chiar dacă public nu intervine, Israelul – prin vocea și presiunea lui Benjamin Netanyahu – influențează profund poziția americană. Retorica dură a lui Trump și amenințările cu acțiuni militare sunt în linie cu interesele Tel Aviv-ului, care refuză orice concesie în fața unui Iran nuclear.
Finalul (ne)previzibil
La 4 iunie, Trump i-a mulțumit personal lui Putin pentru „colaborarea” în dosarul iranian, semn clar că administrația americană speră într-o contribuție activă din partea Kremlinului. În schimb, președintele american a reiterat disponibilitatea de a încheia un acord de pace în Ucraina, în termeni favorabili Rusiei: concesii teritoriale, garanții de neutralitate și oprirea extinderii NATO.
Dar este un joc riscant. Atât Iranul, cât și Rusia au propriile agende. Iar o „soluție imposibilă” devine tot mai evidentă: nici Trump nu va obține dezarmarea Teheranului, nici Putin nu va abandona sprijinul pentru Iran — iar Zelensky ar putea rămâne fără susținerea Washingtonului într-o înțelegere în care nu a fost nici măcar invitat la masă.
