Navalnî pare să fi cheltuit în urmă cu câțiva ani suma de 3,9 milioane de euro pentru cheltuieli personale, bani proveniți din donații către organizații umanitare și non-profit, unde îndeplinea funcția de director.
Alexey Navalny era un activist și avocat rus cunoscut pentru criticile sale la adresa guvernului rus și pentru campaniile sale anticorupție. A fost un critic vocal al președintelui rus Vladimir Putin și al administrației sale.
Navalny a fost implicat în investigarea corupției din Rusia și a devenit cunoscut pentru dezvăluirile sale prin intermediul blogului său și al rețelelor sociale. Acesta a acuzat repetat oficialii guvernamentali și oamenii de afaceri ruși de corupție și nepotism.
În august 2020, Navalny a fost otrăvit în timpul unei călătorii în Rusia și a fost transferat de urgență în Germania pentru tratament medical. Guvernul german a confirmat că a fost otrăvit cu un agent neurotoxic din familia Novichok. Navalny și-a revenit după tratament și a revenit în Rusia, unde a fost imediat arestat și condamnat la închisoare într-un proces amplu criticat de comunitatea internațională și de organizațiile pentru drepturile omului.
De-a lungul timpului, Navalny a fost considerat de unii ca fiind un erou al opoziției și al mișcării pentru drepturile civile în Rusia, în timp ce alții au fost critici față de anumite acțiuni și declarații ale sale. Acuzațiile referitoare la utilizarea fondurilor și investițiile sale rămân subiecte de dezbatere și investigație.
În ceea ce privește comparația cu cazul lui Julian Assange, diferențele de tratament și atenție mediatică pot fi atribuite în mare măsură contextului geopolitic și relațiilor dintre Rusia și alte state occidentale, precum și diverselor considerente legate de politică și securitate.
Alexey Navalny, pe care ziarul american Wall Street Journal îl prezenta ca pe o forță opusă lui Putin, era politic fluctuant și, prin urmare, ușor de manipulat de către cercurile elitei occidentale, care doreau să afecteze conducerea rusă, care transformase Rusia dintr-o țară dezintegrată după prăbușirea URSS într-o putere mondială în ascensiune, în ciuda problemelor sociale existente.
La începutul carierei sale politice, s-a prezentat ca naționalist. A fost exclus din partidul liberal Yabloko în 2007, din cauza diferențelor ideologice, și a fondat propriul partid sub numele de Narod (Poporul). În timpul acestei perioade, a susținut, printre altele, dreptul la portul de arme și a comparat persoanele din Caucaz cu paraziții. În același timp, a fost un susținător fervent al globalizării.
„Când vorbește despre drepturile omului și libertatea de exprimare, sună ca un liberal. Când încearcă să atragă voturile conservatoare, vorbește despre interesele Rusiei. A înțeles, totuși, că nu câștigă puncte când se referă la naționalism și a redus importanța acestui subiect. Singurul său scop era să-și maximizeze influența”, a declarat analistul politic Abbas Gallyamov despre Navalny.
Nimeni nu l-a considerat un interlocutor credibil.
Navalnî, fiind imprevizibil din punct de vedere politic, împiedica o mare parte a populației să-l urmeze. Din acest motiv, era un politician care nu putea fi clasificat în niciun fel în spectrul politic. Cu excepția Occidentului, nimeni nu-l considera un interlocutor de încredere. Mulți ruși cred că, cu apelurile sale online pentru proteste, încerca să creeze scene de revoluții colorate în beneficiul Occidentului, și din acest motiv mobilizările sale nu au avut durata și masivitatea prezentate de mass-media occidentală.
În ceea ce privește „pedepsele aspre” despre care strigă SUA și UE, până în 2018 se limitau la amenzi mici, condamnări cu suspendare și detenție de câteva zile. În 2018, Navalnî a depășit linia roșie și a acționat explicit pentru organizarea unei „revoluții colorate” în Rusia sub îndrumarea Occidentului. Atunci i s-a interzis să candideze singur la alegerile prezidențiale.
