Germania Extremelor: Triumful AfD evidențiază prăpastia dintre Est și Vest

Victoria partidului de extremă dreapta, Alternativa pentru Germania (AfD), în Turingia și locul secund obținut în Saxonia subliniază diferențele tot mai mari dintre estul și vestul Germaniei, relevând o diviziune politică și culturală profundă.

În noiembrie 1989, după căderea Zidului Berlinului, fostul cancelar al Germaniei de Vest, Willy Brandt, a spus că reunificarea cu Germania de Est va permite în sfârșit dezvoltarea a ceea ce „ne aparține în comun”. Cu toate acestea, la 35 de ani de la acel moment, viziunea optimistă a lui Brandt pare acum îndepărtată, mai ales în lumina rezultatelor recente ale alegerilor federale din Turingia și Saxonia. Aceste alegeri au scos la iveală o Germanie tot mai divizată, în care landurile din est și cele din vest par să se îndepărteze tot mai mult unele de altele.

Ascensiunea AfD și prăpastia est-vest

În cea mai mare economie a Europei, AfD, un partid de extremă dreapta și anti-imigrație, a beneficiat de pe urma valului de populism. Sondajele recente arată că, dacă mâine ar avea loc alegeri federale, AfD ar putea deveni a doua forță politică din Bundestag. În estul Germaniei, acest partid ar putea chiar să pretindă mandatul de a forma următorul guvern, așa cum se întâmplă deja în Turingia, unde liderul AfD, Björn Höcke, a obținut pentru prima dată în istorie o victorie într-un land, cu cel puțin 30% din voturi.

În vestul Germaniei, însă, sondajele arată că AfD nu reușește să amenințe serios partidele tradiționale de centru-dreapta și de extremă stânga, cu excepția Saxoniei, unde AfD este foarte aproape de Uniunea Creștin-Democrată (CDU). Se așteaptă ca, mai târziu în septembrie, AfD să obțină primul loc și în Brandenburg, landul care înconjoară capitala Berlin. Deși celelalte partide politice reușesc să formeze un baraj împotriva extremei drepte și să o împiedice să obțină o majoritate clară, ascensiunea AfD ca forță regională dominantă ridică întrebări serioase despre identitatea politică a Germaniei și despre capacitatea forțelor democratice de a limita creșterea mișcărilor reacționare în viitor.

Discrepanțele economice și sociale adâncesc diviziunile

După căderea Zidului Berlinului, a existat o presupunere larg răspândită în dezbaterea politică germană că perspectivele politice ale estului și vestului țării se vor alinia odată cu echilibrarea economică. În teorie, atunci când economiile landurilor mai sărace din est ar ajunge la nivelul celor mai bogate din vest, diferențele politice s-ar diminua. Din această perspectivă, ascensiunea AfD ar putea fi interpretată ca un vot de protest din partea cetățenilor mai vulnerabili din punct de vedere economic, care se confruntă cu inegalități crescânde în ceea ce privește veniturile, ocuparea forței de muncă și nivelul de trai.

Chiar și așa, diferențele economice și demografice pot explica doar parțial rezultatele alegerilor regionale recente. Populația din estul Germaniei este semnificativ mai mare decât în vest, dar nu vorbim de regiuni care „sângerează” demografic, așa cum se întâmpla în ultimii ani ai Republicii Democrate Germane (RDG) și în primele două decenii după reunificare. Din 2017, mai mulți germani migrează din vest către est decât invers. Rata șomajului este puțin mai mare în est, dar doar cu o mică diferență. De fapt, diferențele economice semnificative sunt mai pronunțate între nordul și sudul țării.

În ultimele două decenii, economia estului a crescut mai rapid decât cea a vestului, cu investiții semnificative din partea unor giganți globali precum Tesla și Intel. În ceea ce privește imigrația, landurile din est au unele dintre cele mai scăzute rate din întreaga Germanie. Un studiu publicat la începutul anului de guvernul lui Olaf Scholz a arătat că 19% dintre est-germani se simt „abandonați”, un procent dublu față de cel din vest (8%).

O „ossificare” a estului

Sociologul Steffen Mau, originar din estul Germaniei, a creat termenul „ossification” pentru a descrie această tendință de rigidizare a atitudinilor politice în est. Termenul provine din slang-ul german, unde „Ossi” este un termen pentru est-germani, dar și din biologie, unde „ossificare” se referă la procesul de transformare a țesuturilor în oase. În cartea sa recentă, „Ungleich Vereint” (Inegal Unificat), Mau subliniază că est-germanii votează diferit de vest-germani pentru că revendică deschis dreptul la o identitate politică distinctă.

Christina Morina, istorică născută în RDG, argumentează în cartea sa „Tausend Aufbruche” (O mie de începuturi) că AfD câștigă în est pentru că a reușit să exploateze o percepție diferită asupra democrației, formată în timpul a 40 de ani de socialism real și care încă diferă de cea din vest. Morina explică cum RDG-ul revendica noțiunea de democrație ca o contrapondere la național-socialism, promovând ideea că era un stat mai autentic și mai reprezentativ decât democrațiile occidentale, care, spuneau ei, organizau doar ierarhia claselor și reprezentau interesele capitalismului.

Strategia AfD și perspectivele viitoare

AfD a utilizat foarte eficient această percepție distinctă a democrației în campaniile sale electorale, mobilizând cetățenii prin „spaziergänge” – plimbări prin centrele orașelor care aminteau de demonstrațiile pașnice ce au dus la căderea RDG. AfD este singurul partid politic din Germania care cere alegerea directă a președintelui republicii de către cetățeni, în loc de un congres federal, și sprijină o democrație directă de tip elvețian, cu referendumuri regulate pe teme importante.

Deși există motive de scepticism față de pretențiile AfD că reprezintă doar o tradiție democratică diferită, ascensiunea sa relevă o tensiune adânc înrădăcinată în societatea germană, în care est-germanii sunt percepuți ca fiind mai „puri” decât vest-germanii, deoarece au rezistat multiculturalismului și altor idei progresiste introduse în vestul Germaniei după revoltele studențești din 1968.

Atât Mau, cât și Morina sunt de acord că orice încercare de a recupera voturile pierdute în favoarea extremei drepte poate avea succes doar prin implicarea cetățenilor în procese creative și neconvenționale, cum ar fi adunările locale. Această balanță delicată între est și vest, necesară pentru a micșora prăpastia dintre cele două regiuni, va necesita gândire inovatoare din partea forțelor politice democratice.