În ochii lumii, strategia lui Putin dobândește un sens și o justificare perfect clară: Rusia luptă deja în mod dinamic împotriva unipolarității, adică împotriva globalizării și a Occidentului.
Rusia, ca pol al unei lumi multipolare, se află în război cu Occidentul în Ucraina, multe țări islamice, sub influența propagandei occidentale, neînțelegând clar motivele, scopurile și însăși natura acestui război, crezând că este vorba de un conflict regional (și sunt multe chiar în lumea islamică).
Dar acum, întrucât globalizarea în conflictul palestiniano-israelian îi afectează direct pe toți musulmanii din lume, operațiunea militară specială a Rusiei va căpăta în ochii lor o cu totul altă semnificație, notează într-o analiză în RIA Novosti cunoscutul filosof și consilier al președintelui rus Vladimir Putin, Alexander Dugin.
Nu este un război al Rusiei între o lume multipolară și o lume unipolară
La urma urmei, aceasta este o luptă între o lume multipolară și una unipolară, ceea ce înseamnă că este purtată nu numai în interesul Rusiei ca pol, ci și indirect (sau direct) în interesul tuturor polilor geopolitici emergenți.
Acest lucru este cel mai bine înțeles de China și, dintre țările islamice, de Iran.
Cu toate acestea, recent, conștiința geopolitică pe scară largă se dezvoltă rapid și în alte societăți islamice – în Arabia Saudită, Egipt, Turcia, Pakistan, Indonezia.
De aici și eforturile de apropiere între Arabia Saudită și Iran, precum și politica suverană a Turciei.
Și cu cât lumea islamică se percepe mai mult ca un pol, ca o singură civilizație, cu atât devine mai ușor de înțeles comportamentul Rusiei.
Putin este deja un lider popular în întreaga lume, mai ales în țările non-occidentale.
Citește mai mult
Acum, în ochii lumii, strategia sa capătă un sens și o justificare perfect clare: Rusia luptă deja în mod dinamic împotriva unipolarității, adică împotriva globalizării și a Occidentului.
Acum, Occidentul, împreună cu reprezentantul său israelian, atacă
Acest lucru înseamnă că vine momentul Islamului.
Iar în acest potențial război între musulmani și hegemonii occidentali, care ar putea izbucni în orice moment (cunoscându-i pe israelieni, nu există nicio îndoială că aceștia nu intenționează să se oprească până când nu îi vor distruge complet pe palestinieni; războiul are deja proporții biblice), lumea islamică are aliați obiectivi.
În această situație, în primul rând, Rusia și China, care va rezolva ea însăși problema Taiwanului.
Dar, evident, se vor deschide treptat și alte linii de front:
Lumea islamică îi supune pe arabii palestinieni la genocid
Ar putea acest lucru să ducă la un al treilea război mondial:
Probabil că da.
Și, într-un fel, este deja în desfășurare.
Pentru ca un război să devină un război mondial, trebuie să existe în primul rând o masă critică de contradicții acumulate care nu pot fi rezolvate în niciun alt mod non-militar.
Această condiție este îndeplinită.
Occidentul nu intenționează să renunțe de bunăvoie la hegemonia sa.
Iar noii poli – civilizații independente emergente, spații mari – nu sunt pregătiți să tolereze această hegemonie.
Mai mult, Statele Unite și Occidentul colectiv își demonstrează totala incapacitate de a fi lideri ai umanității, nu pentru a elimina, ci doar pentru a incita noi conflicte și războaie prin politicile lor.
Dacă războiul nu poate fi evitat, rămâne să fie câștigat.
Ce rol joacă poziția lui Donald Trump în această confruntare din ce în ce mai mare între Occident și Islam
Biden este un globalist convins, un rusofob înfocat și un susținător extrem al unipolarității.
Acest lucru explică tocmai sprijinul său persistent pentru regimul neonazist de la Kiev și justificarea sa deplină a Israelului – inclusiv genocidul deschis.
Poziția lui Trump este mai complexă.
El este un naționalist clasic; pentru el, cel mai important lucru sunt interesele Americii ca stat, nu planurile efemere de dominare a lumii.
Trump este indiferent față de Rusia; el este mai preocupat de comerț și de competiția economică cu China.
Dar, în același timp, el se află pe deplin sub influența lobby-ului sionist chiar în America.
Și, prin urmare, în războiul care se apropie între Occident și Islam, nu trebuie să ne așteptăm la nicio slăbire din partea sa și a republicanilor în general.
În acest context, dacă revenirea lui Trump la Casa Albă poate slăbi sprijinul pentru Ucraina (care este foarte important pentru Rusia), atunci el va duce o politică destul de dură față de musulmani și mai ales față de palestinieni – poate chiar mai dură decât Biden.
Prin urmare, trebuie să fim realiști și să ne așteptăm la un război serios, dificil și prelungit.
Este important doar să realizăm că acesta nu este un conflict religios.
Acesta este un război al Occidentului ateu și materialist împotriva tuturor religiilor tradiționale.
Acest lucru înseamnă că este foarte probabil să fi sosit timpul pentru bătălia finală.
Va escalada acest conflict iminent în război nuclear?
Acest lucru nu poate fi exclus, în special utilizarea armelor nucleare tactice.
Este puțin probabil ca cei care au arme nucleare strategice (Rusia și țările NATO) să le folosească – acest lucru ar însemna distrugerea întregii umanități.
Dar pentru că Israelul, Pakistanul și, posibil, Iranul au arme nucleare tactice, nu poate fi exclusă utilizarea lor locală.
Cum va arăta ordinea mondială în timpul acestei iminente confruntări:
Nu există un răspuns simplu în acest caz.
Singurul lucru care este cu siguranță exclus este stabilirea unei ordini mondiale unipolare puternice și stabile, de care globaliștii se agață cu atâta disperare.
Lumea nu va mai fi unipolară în niciun caz.
Lumea va fi fie multipolară, fie nu va exista deloc.
Cu cât Occidentul va insista mai agresiv pentru a-și menține hegemonia, cu atât mai grea va fi bătălia.
Dar multipolaritatea nu se va întâmpla de la sine.
Există acum o reconstrucție majoră a lumii islamice.
Dacă musulmanii reușesc să se unească în fața unui inamic sălbatic comun, înseamnă că va apărea un pol islamic deplin.
Dacă nu reușesc, se va întârzia apariția multipolarității.
Se pare că fiecare dintre poli trebuie să își dovedească dreptul la existență prin conflict.
Rusia va deveni un pol deplin și dominant, după ce a câștigat în Ucraina.
China un altul, după ce a rezolvat problema Taiwanului.
Lumea islamică insistă asupra unei soluții juste la problema palestiniană.
Apoi va fi rândul Indiei, al Americii Latine și al Africii, care se confruntă din ce în ce mai mult cu puterile neocoloniale ale Occidentului.
Toți polii lumii multipolare vor fi forțați să își treacă testele.
Și atunci ne vom întoarce parțial la ordinea mondială precolumbiană, în care, pe lângă Europa Occidentală, existau numeroase imperii – chinez, indian, rus, otoman, persan, precum și state independente și puternice din Asia de Sud, Africa și America Latină, care au fost identificate mai târziu de colonialiștii și rasiștii europeni cu „sălbăticie” și „barbarie”.
Prin urmare, multipolaritatea este foarte posibilă.
Așa era omenirea înainte de debutul politicilor imperialiste globaliste ale Occidentului în epoca modernă.
Acest lucru nu înseamnă că pacea se va instaura imediat pe planetă.
Dar o astfel de ordine mondială multipolară va fi, în orice caz, mult mai dreaptă și mai echilibrată.
