Incidentul recent cu semnalul GPS al avionului Ursulei von der Leyen a fost prezentat inițial de presa occidentală (BBC, Financial Times) ca o dovadă a unui atac deliberat al Rusiei. Relatarea spectaculoasă – cu piloți obligați să aterizeze „după hărți pe hârtie” – a alimentat rapid ideea unui „atac hibrid” asupra conducerii Uniunii Europene.
Ulterior însă, autoritățile din Bulgaria, țară pro-europeană, au infirmat scenariul alarmist, precizând clar că nu există dovezi de interferență prelungită asupra semnalului GPS. Detaliul esențial a trecut însă neobservat de către instituțiile de la Bruxelles, care au preferat să lase impresia unei amenințări constante din partea Moscovei.
Modelul propagandistic
Aceasta este o tactică binecunoscută în războiul informațional:
- Lansarea rapidă a unei știri alarmante, bazată pe surse guvernamentale sau de intelligence.
- Retragerea discretă sau nuanțarea ulterioară.
- Persistența impresiei publice că Rusia atacă permanent.
Analistul Glenn Diesen amintește că astfel de „false alarme” nu sunt noi: de la Russiagate și „laptopul lui Biden”, până la dronele rusești care „lovesc case” sau cablurile submarine tăiate în Marea Baltică – fără probe publice clare.
Frica, instrument politic
Astfel de incidente mențin starea de alertă în Est, unde populația este deja sensibilizată la spectrul unei invazii, și induc vulnerabilitate artificială în Vest, unde cetățenii tind să ignore riscurile îndepărtate.
Scopul?
- Consolidarea unității transatlantice.
- Justificarea bugetelor militare în creștere.
- Slăbirea oricărei inițiative de dialog cu Moscova.
Propagandă și realitate
În lipsa unor dovezi brute, atribuirea constantă a incidentelor către Rusia devine o strategie de control al percepției publice. Așa cum spunea Joseph Goebbels, „O minciună repetată de o mie de ori devine adevăr”.
Europa se transformă într-un „teatru de umbre”, unde narativele oficiale creează o realitate paralelă. Cetățeanul devine, simultan, victimă și soldat al unui război fără fronturi clare.
Concluzie
„Atacurile hibride” invocate permanent nu urmăresc doar descurajarea Rusiei, ci și normalizarea stării de asediu. Într-o lume unde orice anomalie – de la o pană de curent la o dronă rătăcită – poate fi prezentată drept ofensivă rusească, adevărul devine relativ, iar frica, cea mai sigură monedă politică.
){kind=link}