Justiția din România nu mai funcționează. Procese amânate pe termen nedeterminat, magistrați în protest tăcut, iar guvernul este pus în fața unei decizii cu miză politică uriașă.
De peste patru luni, sistemul judiciar românesc este aproape complet paralizat. După o vacanță judecătorească de 90 de zile, magistrații au intrat într-un protest mascat, refuzând să judece majoritatea dosarelor. Miza reală: păstrarea pensiilor speciale, un privilegiu unic în Uniunea Europeană și tot mai greu de justificat moral față de restul populației.
În acest moment, instanțele judecă doar cauze penale urgente – propuneri de arestare, arestări preventive și alte spețe excepționale. Restul dosarelor – inclusiv cele cu miză personală sau financiară uriașă – sunt amânate pe termen nedeterminat.
Cetățenii își așteaptă sentințele fără să știe când (sau dacă) le vor primi, iar avocații, lipsiți de activitate, se confruntă cu pierderi financiare serioase.
Decizia CCR care poate schimba tot
În doar câteva zile, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra modificărilor legislative propuse de guvern privind pensiile magistraților. Miza este uriașă: dacă sesizarea de neconstituționalitate va fi admisă, premierul Ilie Bolojan ar putea demisiona, potrivit unor surse politice.
Amânarea deciziei CCR alimentează suspiciuni de presiuni venite din zona serviciilor de informații, care ar urmări menținerea stabilității la Palatul Victoria. Există voci care vorbesc despre o influență discretă a unor structuri ce au fost implicate și în controversatele evenimente din 6 decembrie – considerate de unii drept o „lovitură de stat tăcută”.
Guvernul pregătește reacții dure
Dacă legea guvernului trece, protestul magistraților s-ar putea stinge rapid – de teamă că vor fi trași la răspundere pentru blocajul creat. Dacă nu, conflictul riscă să se adâncească.
Premierul Ilie Bolojan a lansat deja un mesaj clar:
„Dacă activitatea este suspendată parțial, moral ar fi ca și salarizarea să fie suspendată parțial. Nu este normal ca niște categorii privilegiate să blocheze un serviciu public vital, dar să fie plătite integral din banii contribuabililor.”
Printre măsurile luate în calcul se numără înghețarea salariilor magistraților protestatari sau chiar sancțiuni disciplinare, în funcție de evoluția situației.
Pensii mai mari decât salariile: o anomalie de sistem
Principial, este imposibil de justificat ca un magistrat să se pensioneze la 50-55 de ani cu o pensie mai mare decât salariul pe care îl avea în funcție. Această practică, întâlnită și în rândul unor categorii speciale (ofițeri de informații, polițiști, militari), este o anomalie care tensionează profund relația dintre cetățeni și stat.
Este firesc ca judecătorii și procurorii să aibă salarii competitive și condiții bune, dar și ca regimul lor de pensionare să fie corect și sustenabil. În lipsa unui echilibru, încrederea publică în sistemul de justiție este iremediabil afectată.
Politizarea Justiției – o realitate periculoasă
Pe fondul acestei crize, se adaugă și acuze grave de implicare politică în actul de justiție. Președintele Nicușor Dan este acuzat că a încălcat principiul prezumției de nevinovăție în cazul Călin Georgescu, pronunțându-se public înainte ca dosarul să ajungă în instanță.
Mai mult, șeful statului ar fi prezentat rechizitoriul într-un format PowerPoint în Consiliul European, transformând o anchetă penală într-un spectacol de imagine. O astfel de atitudine este greu de imaginat într-o democrație funcțională și pune o presiune periculoasă asupra independenței Justiției.
Concluzie: Unde se oprește privilegiul și începe responsabilitatea
România se află într-un punct critic. Sistemul judiciar, una dintre cele trei puteri fundamentale ale statului, este disfuncțional. Nu mai este vorba doar despre pensii sau salarii – ci despre respectul față de cetățeni, despre accesul la justiție și despre responsabilitatea celor care o administrează.
Protestul magistraților, în forma actuală, nu mai poate fi susținut moral. Dacă nu se găsește rapid o soluție echitabilă, riscul este ca tensiunile sociale să escaladeze. În democrație, privilegiile nu pot fi mai presus de lege – nici măcar pentru cei care o aplică.