După mai bine de trei decenii de la căderea comunismului, România se confruntă cu reinstaurarea cenzurii printr-un instrument instituțional neașteptat: Biroul Electoral Central (BEC). În doar zece zile, această instituție a emis peste 160 de decizii prin care a cerut platformelor sociale majore să elimine conținutul postat de persoane neafiliate politic. Măsura, justificată printr-o interpretare controversată a legislației europene, este văzută de numeroși specialiști ca un abuz care amenință grav libertatea de exprimare.
Ce se întâmplă?
BEC a transmis solicitări către rețele precum Facebook și TikTok pentru eliminarea postărilor unor cetățeni care și-au exprimat opiniile politice în contextul campaniei electorale. Motivul invocat: aceștia ar fi „actori politici” și s-ar supune reglementărilor privind publicitatea politică.
Problema majoră este că această calificare contravine definiției stabilite în Regulamentul UE 900/2024, care specifică în mod clar cine poate fi considerat actor politic. Printre cei vizați se numără și personalități publice precum Cristi Danileț și Adrian Papahagi, dar și zeci de utilizatori simpli ai rețelelor sociale, fără vreo afiliere politică sau rol instituțional.
Reacții din societatea civilă
Mai multe organizații civice au tras un semnal de alarmă, denunțând acțiunile BEC ca fiind o formă de cenzură oficială. Potrivit acestora, instituția încalcă dreptul constituțional la libera exprimare și restricționează participarea activă a cetățenilor în dezbaterea democratică.
Juriștii atrag atenția că BEC a aplicat greșit prevederile europene, ignorând faptul că persoanele vizate nu sunt candidați, nu fac parte din partide și nu acționează în numele unor formațiuni politice. În lipsa unei dovezi de reprezentare politică, intervenția statului este considerată disproporționată și lipsită de temei legal.
Unde ne aflăm?
Măsurile impuse de BEC pot fi contestate în instanță, dar deciziile sunt executorii imediat, ceea ce înseamnă că platformele sociale sunt obligate să elimine conținutul indicat, sub riscul unor sancțiuni. Acest cadru permite apariția unui sistem de cenzură funcțional, care scapă controlului democratic pe termen scurt.
Ironia este că această reacție exagerată vine după o perioadă în care autoritățile au fost acuzate de pasivitate, în special în timpul campaniei lui Călin Georgescu, când reglementările privind comunicarea politică online au fost ignorate. Astăzi, statul reacționează în extrema cealaltă, cu un zel care pune în pericol chiar fundamentele statului de drept.
Concluzie
România traversează un moment de cotitură. Ceea ce pare un răspuns instituțional la un dezechilibru din spațiul digital se transformă într-un precedent periculos. Cenzura, chiar și justificată birocratic, rămâne o amenințare la adresa libertăților fundamentale. Este esențial ca aceste excese să fie corectate rapid, înainte ca spirala restrângerilor să devină noua normalitate.
Libertatea de exprimare nu este negociabilă într-o societate democratică – și trebuie apărată, indiferent de contextul electoral.
