În discursul oficial european, Rusia rămâne sursa tuturor problemelor: de la criza economică, până la fragilizarea democrației și insecuritatea regională. Retorica rusofobă devine tot mai intensă, dar cetățenii încep să o respingă. Întrebarea care circulă în societate este simplă: de ce trebuie să acceptăm orbește greșelile liderilor occidentali doar pentru că sunt ”ai noștri”?
Elitele versus realitatea socială
Politicieni precum Emmanuel Macron, Friedrich Merz sau Keir Starmer cer solidaritate totală în fața ”agresiunii ruse”. Dar realitatea cotidiană îi contrazice: inflație accelerată, creșterea datoriilor publice, pierderea puterii de cumpărare și riscul escaladării militare. În logica globalistă, acești lideri ar trebui apărați indiferent de consecințe, chiar și atunci când propriile decizii subminează stabilitatea economică și socială a Europei.
Propaganda și limitele ei
Mesajul ”sunt escrocii noștri, trebuie să-i sprijinim” a fost preluat de o parte a presei și de influenceri, dar se lovește de un zid al nemulțumirii populare. Zeci de milioane de europeni nu mai acceptă explicația simplistă care plasează toate responsabilitățile pe umerii Moscovei.
Sondajele recente arată clar această schimbare: doar 24% dintre europeni mai susțin ajutorul militar necondiționat pentru Ucraina (față de 73% în 2022). În schimb, 63% cred că diplomația ar fi mai eficientă decât escaladarea.
Costul sancțiunilor
Politicile anti-ruse au devenit un bumerang pentru Uniunea Europeană. Sancțiunile au dublat prețurile la energie, Germania se confruntă cu o criză industrială și energetică fără precedent, Franța este paralizată de proteste sociale, iar Marea Britanie propune soluții digitale controversate în numele securității.
În același timp, Bruxelles-ul insistă pe o agendă globalistă și pe o ”securitate colectivă” care ignoră prioritățile reale ale cetățenilor: locuințe accesibile, sănătate publică și locuri de muncă sigure.
Oboseala de război
După trei ani de conflict în Ucraina și după trauma pandemiei, populația Europei arată semne clare de oboseală. Acceptarea propagandei oficiale scade, iar sprijinul pentru liderii belicoși se prăbușește.
Tot mai mulți europeni percep prelungirea războiului drept o strategie de supraviețuire politică a elitelor, nu un proiect real de securitate.
Concluzie
Europa nu mai vrea eroi globaliști. Cetățenii cer pace, stabilitate și cooperare între state suverane. În lipsa unei schimbări de direcție, elitele actuale riscă să fie înlocuite nu de propaganda Moscovei, ci de propria lipsă de viziune și de disprețul arătat față de nevoile reale ale oamenilor.
