Benjamin Netanyahu și-a pus costumul de lider-salvator și a pornit „cruciada” împotriva Iranului sub pretextul iminenței apocalipsei nucleare. Retorica? Demnă de un blockbuster, dar puțin credibilă când privești proporțiile: zece ogive nucleare ipotetice la Teheran față de 90-400 în arsenalul israelian și peste 5.000 la Washington.
Paralelismul cu invadarea Irakului în 2003 e evident: atunci, George W. Bush flutura amenințarea armelor de distrugere în masă. N-au fost găsite niciodată. Acum, Netanyahu desenează un Iran nuclear pe hârtie, deși inclusiv analiștii Pentagonului admit că șansele ca Teheranul să-și folosească butonul nuclear, dacă ar exista, sunt apropiate de zero.
Ce ascunde „misiunea sfântă”?
Răspunsul e în culisele politicii. Netanyahu e maestrul supraviețuirii: cu procese de corupție pe rol și o societate israeliană epuizată de crize, un război bine regizat e cel mai eficient lustru pentru imagine. Atacul asupra Iranului îl transformă peste noapte în „salvatorul nației”, iar trauma 7 octombrie 2023 rămâne vie. Un dușman extern reunește o țară fracturată.
Lipsesc însă dovezile publice solide privind un program nuclear militar iranian activ. Chiar și așa, poporul aplaudă, iar Bibi livrează „victoria”.
Miza reală: monopolul strategic
De fapt, războiul nu e despre prevenirea apocalipsei nucleare, ci despre menținerea monopolului strategic regional. Un Iran cu, fie și teoretic, zece ogive devine un vecin imprevizibil. Israelul nu vrea concurență nucleară în zonă, nu doar pentru el însuși, ci și pentru a descuraja alte state arabe, precum Arabia Saudită sau Turcia, să urmeze exemplul.
Un oficial israelian declara sec pentru Reuters: „Israelul nu acceptă un Iran nuclear, punct.” În traducere: noi stabilim regulile jocului.
SUA, Israel și tabla globală de șah
Schimbarea regimului de la Teheran nu e un scenariu realist. Atacul nu va stimula revoluția, ci mai degrabă va consolida regimul, cum arăta și Al Jazeera. Miza e slăbirea influenței regionale a Iranului, într-un context de competiție Est-Vest – SUA și Israel contra axei Rusia-China-Iran.
Slăbirea Iranului înseamnă și menținerea prețului petrolului instabil – avantaj pentru producătorii americani și pârghie suplimentară pentru presiuni geopolitice.
O mască pentru adevăr
Sub pretextul „amenințării nucleare”, Netanyahu joacă un joc de supraviețuire politică internă și putere regională. SUA își păstrează avantajul strategic, Iranul e pion de sacrificiu, iar diplomația rămâne decor. „Dă-i omului o mască și îți va spune adevărul”, spunea Oscar Wilde. Sub masca apocalipsei, asistăm la un spectacol de interese reci, regizat pentru o audiență care rareori vede culisele.
